Am cerut maşinii să mă oprească la două străzi înainte. Ploua peste micul parc. Am avut impresia că era o noapte mai veche. Luminile galbene, slabe, curgeau iar de jos în sus, întorcând pomii vag tremuraţi. Aveam să ocolesc o băltoacă, să evit un pătrat cu noroi, să calc pe o frunză. Copiii care se jucaseră acolo dormeau demult. Mă număram printre ei. Visam că m-a prins ploaia în parc mai târziu. Mi-era puţin frig şi m-am întors pe dreapta, pe vizavi, era o bordură înaltă, uscată oarecum, puteam să trec. Pesemne că m-ai simţit. Eu, însă, am urcat imediat scările, am deschis uşa. În pat era încă imprimată urma unei siluete firave.

Anunțuri