Dacă ţi-aş culege, din Beethoven, 220 de note, aşa e că mi-ai întoarce 284?

            Iar dacă ţi-aş aduna 284 de gânduri, aşa e că mi-ai întoarce 220 de clipe?

            Dacă m-aş ascunde în 220 de prăpăstii, nu-i aşa că m-ai găsi pe 284 de nori?

            Dar dacă te-aş ruga în 284 de genunchi, nu-i aşa că ai veni măcar în 220 de alge?

            Dacă aş tăcea 220 de culori, mi-ai vorbi 284 de nopţi?

            (Aveam încă 284 de variante, însă e târziu. Poate că ai să-mi trimiţi un mesaj care să închidă cifrul. Ştii cine eşti. N-ar fi decât să scrii “220”: un pic de lumină, de fapt, nimic mai mult).

Anunțuri