Înaintea Primului Război Mondial, foarte bogatul industriaş german Paul Wolfskehl a dispus prin testament acordarea unui premiu deosebit de consistent celui care va reuşi să ofere o demonstraţie corectă şi completă pentru Marea Teoremă a lui Fermat. Cu decenii mai târziu, dr. F. Schlichting îi adresa lui Paulo Ribenboim scrisoarea de mai jos:

“Stimate Domn,

Nu dispunem de o statistică exactă a «soluţiilor» ce ne-au parvenit până în prezent. În primul an (1907-1908), în dosarele Academiei au fost înregistrate 621 de soluţii, iar astăzi ele conţin aproape trei metri de corespondenţă privitoare la problema lui Fermat. În ultimele decenii, s-a acţionat în următorul fel: secretarul Academiei împarte manuscrisele ce sosesc în

(1)   nonsensuri absolute, trimise înapoi imediat,

(2)   material care are a face cu matematica.

Cea de-a doua categorie este remisă departamentului de matematică, iar acolo activitatea de citire, depistare a greşelilor şi redactarea răspunsului îi revine unuia dintre asistenţii ştiinţifici (la universităţile germane aceştia sunt absolvenţi care lucrează la teza de doctorat) – în acest moment, eu sunt victima. Trei sau patru scrisori îşi aşteaptă răspuns în fiecare lună, iar acestea conţin mult material ciudat şi curios, ca, spre exemplu, cea care conţine prima jumătate a soluţiei şI promite continuarea contra sumei de 1000 mărci în avans, sau alta, care îmi promite 1% din profiturile obţinute din interviurile în presă, la radio şi televiziune acordate după dobândirea faimei, cu condiţia strictă ca eu să-l susţin acum; în caz contrar, ameninţa să o trimită unui departament rusesc de matematică, privându-ne de gloria de a-l fi descoperit. Câte cineva apărea din când în când la Göttingen, insistând asupra unei discuţii personale.

Aproape toate «soluţiile» sunt scrise la un nivel foarte scăzut (folosind noţiuni din matematica de liceu şi poate câteva lucrări insuficient înţelese din teoria numerelor), dar pot fi totuşi foarte greu înţelese. La nivel social, expeditorii sunt persoane cu educaţie tehnică, dar cu o carieră ratată, care încearcă să obţină succesul prin descoperirea demonstraţiei la problema lui Fermat. Am dat unele manuscrise unor medici care au pus diagnosticul de schizofrenie în stadiu avansat.

Una dintre condiţiile puse de Wolfskehl în testamentul său era ca Academia să publice an de an anunţul premiului în principalele reviste matematice. Dar, după primii ani, revistele au început să refuze să tipărească anunţul, pentru că erau copleşite de scrisori şi manuscrise smintite.

Sper ca această informaţie să vă intereseze.

Cu stimă,

F. SCHLICHTING”[1]

 

Să ne gândim că demonstraţia Marii Teoreme a lui Fermat implica pasaje precum:

Wiles-Fermat

       Apoi să ne gândim că, în loc de matematică, în discuţie ar fi fost chestiuni de filosofie (unde putem folosi cuvinte relativ uşor de găsit în DEX şi unde nu trebuie decât să lămurim aspecte despre care cu toţii avem o părere bine argumentată – cum ar fi existenţa, cunoaşterea, libertatea…) sau chestiuni teologice (adică despre Dumnezeu care noi mergem la biserică şi împărţim pachete la 7 ani), chestiuni legate de muzică (fiindcă, vorba unei reclame, bunicu-meu a scris o operă la Brăila), de teatru, de cinema, de sport sau de politică… Şi să ne mai gândim că toate acestea n-ar fi trebuit puse într-un plic timbrat şi ştampilat şi trimise unei Academii, ci ar fi putut fi publicate instantaneu, direct de acasă, printr-un singur click

            Sau mai bine să nu ne gândim…


[1] Apud Simon Singh, Marea Teoremă a lui Fermat, trad. rom. de Mihnea Moroianu şi Luiza Gervescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998-2005, pp. 152-153.

Anunțuri