O noapte caldă ca zăpada copilăriei. O vorbă tăcută în aburii de cafea (marţi ori duminică, pe când mă prefac a mai dormi şi te prefaci a mă crede). O alee ţinută uşor de mână. Paşii pe scară, un film care nu prea contează, cumpărăturile sprijinite la intrare, căutându-ţi cheia. Tic-tac-ul unui ceas de perete şi viscolul departe peste şuviţa ta şerpuită ca smoala pe tâmpla timpului. Nimic mai mult.

Anunțuri