N-am înţeles de ce trebuia să mă iubiţi. Am văzut o grădină şi o sabie. Credeam că nopţile sunt jucării. Şi am surâs. Eram acasă. De ce a trebuit să văd că nu? De ce a trebuit să-mi arătaţi că pomii erau chiar pomi, că nu există pauze, că toamna ucide? A fost chiar nevoie să vă iau în serios atunci când îmi anunţaţi o vreme fără buze înţepenite pe tocul timpului? De ce? Nu ştiu nimic din ce-aţi promis, de ce îmi cad ninsorile până la vid şi mă dor vocile…

Anunțuri