Îţi dai seama cum era decembrie fără Beethoven? Sau mai… sau iulie?… Ca mine fără tine, ca tine fără nud (însă cu haine), ca… Pe naiba, comparaţii – de parcă ai putea să aşezi un arhanghel într-o algă. Nu, nu-ţi dai seama… Tu nu-ţi dai seama nici cât m-ai lovit când m-ai lovit: încearcă să pricepi de ce, de ce nimic nu se întâmplă… Te rog, lasă-l măcar pe el să se întâmple: încurajează tu nimicul, dar lasă-l uneori pe el să râdă când vă zâmbiţi. Te voi iubi la fel, dar Beethoven e altceva. E însuşi noi, tu însămi, batjocura de-a nu fi el înşine. Şi de a fi.

Anunțuri