M-ai trezit în mijlocul Mării. De gheaţă. (Aproape că mi-e dor de creştetul tău pierzându-se în mulţime, alături de măştile pe care le păstrezi alături – ca vrăjitoarele pe lilieci. Aproape că mi-e dor de circul balelor care te scaldă fără să-ţi atingă umbra, de bâlciul feroce al privirilor zâmbindu-ţi căderea. Sunt gata să-ţi sărut minciunile ori să admit fantoşa Prinţilor-de-Porc şi zeii fragmentari ce-ţi înconjoară glasul. Mi-e dor de tine). Şi am statuile, am norii nemişcaţi, albul, dinţii acestui gol demenţial erodându-mi ochii. Am pentru mine – singur – moartea, cristalele de sânge – plus conjugarea a XIX-a.

Anunțuri