Mi-am cumpărat o bluză. Voiam doar să mă vezi cu ea. Nu fără chip şi fără mine. Dar fără glas atunci când noaptea. Şi fără timp când mă întrebi de ce.

            De ce să fiu când nu mă vezi? Tot eu să mă aud strigându-ţi lipsa?

            Un obiect pentru indiferenţa ta: bluză, o rană, buză despre noi cum nu ne ştim că ne-am ştiut. Aş vrea să-mi cânte Beethoven la nuntă, vis paralitic într-o cămară goală ca tine sub o şoaptă. Cine-ţi priveşte pasul, cine ţi-ar linge coapsa epitafului?

             (Un câine aproximativ îmi latră somnul).

Anunțuri