Prin faţa geamului a trecut un cuvânt. Era singur şi vorbea. Mi s-a părut că se duce către podele (avea ceva de frunză de septembrie târziu). Volutele-ţi scriau pe şold.  În aer. Dar l-am uitat. Un fel de noapte mă lăsa din vremea de afară.

            Şi nu. Prin faţa geamului nu a trecut nimic. Un fel de viitor – pe lângă frunze. Şi ne e rece, însă rece: de tot. Şi de cuvinte.

Anunțuri