(Numai din joacă uit. Mă uit în iţe de cuvinte, în seara seacă a paharului trecut anacolut. Vezi? Un timp de Bach atât cât să mai ştiu că iarna-i o poveste printre globuri şi alte ierni şi alte seri. Ca pleoapa uimită a oglinzii. Doar o vioară cât să-ţi uit surâsul).

            Şi: apă de pleoapă de sare de seacă din joacă de seară de arc să te-nc(e)apă de zori când se crapă.

Anunțuri