Deşi nu mă pricep, studiam (ieri seară) conjectura Taniyama-Shimura. Pe la 3, am deschis fereastra. În ciuda frigului, au intrat în sufragerie un cal, un vechi antibiotic, o situaţie din Cehov, un eufemism şi o după-amiază. Le-am izgonit cu o singură lovitură de ziar. În urmă, ai rămas tu: goală puşcă, zâmbind, inutilă şi cosmică. N-ai vrea să cedezi (iar: complet) – măcar în numele unei teoreme?

Anunțuri