Ei căutau Apa de Aur. Plecaseră pe Mare, balauri de zei dureroşi le aruncaseră munţi dinainte, le uscaseră mâna şi ochiul. În faţă le apăreau doar alge pustiite, aburi de sânge, goluri de negăsit. Au ars popoare, constelaţii, mituri, au suferit anotimpuri ostile, au răstignit copii şi nori şi vise. N-au fost nimic, au fost şi altceva, s-au transformat şi în ei înşişi. Unii muriseră văzându-se. Iar ultimii pluteau când, la un braţ de mal, aflaseră Apa în jur, sub ei, dintotdeauna, galbenă şi mută. Şi au rămas aşa.

Anunțuri