Aveam o sticlă de apă minerală şi o pâine. Mi s-a făcut frig. M-am aşezat lângă parcare. În blocuri, luminile râdeau. Eram aşezat în mocirlă, cu punga de plastic. Erau femei care lătrau în parcul pentru câini, morminte în canale. M-am odihnit. M-am ridicat (aveam apa şi pâinea) şi am văzut că eram gol. Un bufon mi-a cerut foc, dar i-am ars un pumn în gură: – Te rog, vino cu obiecţii! – De ce Mă prigoneşti?, m-a întrebat. Auzeam carnea frigându-se într-o bucătărie. Ştiam că m-am născut în urmă. În urmă cu 3000 de ani. El sângera. I-am dat un cot suplimentar : Să taci! Am vrut să mă ridic. Şi a zâmbit.

Anunțuri