Aproape că te-am ajuns din urmă. Te copiam dintr-un caiet în care aşteptai goală. Aproape că te-ai mirat. Am încercat să înţeleg asta în felul următor. Eu deja te găsisem, din moment ce te căutam – şi în consecinţă nu eram cel pe care, atunci, l-ai văzut ajungându-te. Apoi, tu, fiindcă erai cea la care ajunsesem, nu puteai să fii cea pe care o căutam (căci, dacă te găseam, n-aveam de ce să te mai caut). Probabil că funcţionează aici două logici. Ca două coapse care se depărtează una de alta. Sau două coperte. Şi erai foarte frumoasă.

Anunțuri