Mă tot prefac. A fi sau în pahar de vin. Şi mă tot caut prin zile de unde nu mă vede nimeni. Deja m-am încheiat la noi ca la o haină. Ca la sfârşit, apoi. De ce greşesc? Unde ne sunt umbrele una, de parcă ne-am fi copiat absenţa? De ce ai fost aşa – nu Dumnezeu cât să mă dezvinovăţeşti că sunt o vreme şi atât? Puteai fi şi atunci. Ca zilele.

Anunțuri