90 de minute goale în centrul oraşului. În centrul zilei. O zi cu plafon de nori şi vânt şi frig. Mai nimeni. Ca să păcălesc timpul, mă refugiez în librării şi anticariate. Aici e o a doua lume (şi nu doar), totul e scris. De la Cuvântul lui Dumnezeu la infecţiile vaginale, de la maşinile de forat munţii la filosofia românească din ’30, de la geografia Islandei la gastronomia japoneză. Poţi afla orice despre Schopenhauer, Diphylobotrium latum, extratereştri, K.G.B., teatrul italian, zodia Fecioarei, secretele succesului în afaceri, liberalismul neogotic, amantul ambasadorului şi conjugarea substantivelor. Egoist, mă gândesc la mirosul de hartie şi de cerneală veche din sufrageria copilăriei. Bani am, dar cam puţini. Aş cumpăra un ghid al bordelurilor din Marseille (1911), un Tetraevangheliar gnostic apărut la Tripoli în 1925, un exemplar dintr-un ziar unde se face reclamă la pasta care te scuteşte de “grije pentru în-gălbenirea dinţilor de la fumat” (şi un fante geluit şi mustăcios rânjeşte cu “ţigarea” în gură), un Shakespeare din 1623 sau nişte hărţi cu prăvălii. Ninge mărunt. Ies înapoi în stradă. Sună ciudat şi paranoic, dar vizavi am sărutat cândva o actriţă. Îmi aprind o “ţigare”: zidurile arată prea pustii ca să lase loc de asta. Încă vreo 10 minute. Nu mai visez decât un pahar, uitându-mă la tavan, cu nişte Bach pentru violoncel. Trişez, pun Dvorak. Şi ninge mai departe – peste cărţile vide şi peste incredibila trecere a timpului. Azi n-am ieşit din casă.

Anunțuri