Mi-au crescut ramuri de uimire. Mi-au crescut voci din piele. Mi-au crescut zile din pumni. Şi alge pe stâncă. Mi-a crescut o linie pe cer (de la tine la noapte). Mi-a crescut o absenţă în preajmă, de zici că şi nimicul are plete negre. De zici că nu pricepe că doare, că tace, că latru că nu pot să mişc atunci când latru că mă doare.

*

            Mi-au crescut bucăţi din mine pe marginea ta. Şi Mozart pe urmă de parcă nici n-ar fi contat. (Apropo, de ce Dumnezeu, care putea să fie orice, inclusiv Dumnezeu, a preferat uneori să fie Mozart?).

*

            În rest, mi-a mai crescut o picătură de gând fără minte. Am obosit. Aşa că e momentul să închid ochii şi să te văd.

Anunțuri