Ţi se mai întâmplă câte un Beethoven, câte un Mozart, câte un altul. Şi parcă nu te mai interesează. Dar nu fiindcă te-ar absorbi nu ştiu ce abureală metafizică, după cum susţin imbecilii care vorbesc la radio sau pe la simpozioane despre muzică şi despre înalta cultură, în loc s-o lase dracului să cânte. Problema este că vei muri mic şi neauzit. Problema este că poţi merge la oricâte simpozioane şi totuşi nu vei creşte, că până şi un umflat ca Rossini îţi va supravieţui, chiar dacă vei mânca doar salate bio şi vei utiliza porcul numai ca halteră. Ce ghinion, eşti minuscul şi democrat şi vei muri egal cu ceilalţi, în vreme ce Bach, Vivaldi (un popă cam sărit), Max Bruch, Mahler sau Haydn vor exista în continuare, toxici, demenţiali, definitivi. Deci (cum ziceam) nu te mai interesează. Organizezi colocvii cu 10 dobitoci la fel ca tine, scorneşti prăpăstii, complici aiurea vise nule doar ca să pari abis în loc de groapă – n-ai prefera să taci? Noi (tu şi eu) mai bine căutăm o galerie de şobolan. Căci Beethoven (îţi jur!) nu ni se va întâmpla! Vezi-ţi de treabă.

Anunțuri