Era destul de ilogic: aproape inevitabil. S-a gândit la câteva probleme nerezolvate. În mod puţin aşteptat, obiectele din preajmă l-au interesat mai mult decât amintirile. Două figuri amabile, străine. Fusese beat de nenumărate ori, cunoştea bine această greşeală (ca şi precauţiunile pe care le impune). Îi dădeau să mănânce – ori numai să înghită – ceva insignifiant. A încercat un soi de falsă nostalgie a mediocrităţii, dar a sfârşit în absenţă şi nepăsare. La ora 17, o mână i-a coborât pleoapele. Restul n-a prea contat.

Anunțuri