Lucrez liniştit, bucuros de ziua liberă şi de un pasaj din Eco. Sună la uşă. Un pic enervat, un pic mirat, deschid. O babă şi doi haidamaci mă privesc. Port un tricou vechi, decolorat, chinezesc, pe care l-am primit în urmă cu 30 de ani cadou de la tata. Unul din haidamaci mă lipeşte de zid, mai-mai să-mi cadă ochelarii, în timp ce al doilea mă trage de guler să vadă eticheta. Baba mă face porcărie capitalistă. Cei doi mă iau literalmente sub braţ şi, fără să mai pot închide uşa, mă coboară cele patru etaje, mă aruncă într-o maşină şi demarează. Trei ore mai târziu, sunt anunţat că tocmai am devenit obiectul unei reclamaţii adresate Oficiului pentru Protecţia Consumatorului. N-a vorbit nimeni cu mine până atunci. Mi se fac poze, după care mă trezesc în mijlocul străzii. Mi-e cam frig şi n-am bani de bilete ori ca să iau un taxi până acasă. Nici măcar telefonul mobil nu-l am. Traversez oraşul cu speranţa de a nu fi recunoscut. Începe să plouă. Ajung la ora nouă seara. Beau repede un ceai, tuşesc, am nişte pastile cu vitamina C.

            După o lună, aflu cauza nemulţumirii babei. Avea dreptate. Copiez aici un indiciu. Click:

Anunțuri