A înălţat paharul tocmai când apărea chelneriţa. N-am priceput exact, însă era ceva hazliu. Ciocneam atunci când au aşezat platoul pe masă. Era plăcut susurul apei lângă noi, la câţiva paşi. Un debarasator a zâmbit: “Mãe D’Água”. Mă simţeam primit, eram acolo. Soţia tipului atinsese cu mâna ei fină capacul. A zis un cuvânt în limba lor, după care, spre uluirea mea, s-a aruncat în râu aşa îmbrăcată. Hohotele aproape că aterizau pe şerveţele, atât erau de fizice. Doi băieţi au plonjat imediat. Femeia se bucura mai departe. Patroana se aplecase peste mine şi ridica emisfera de argint pentru a descoperi lăudata specialitate a casei. M-am privit de acolo, de sub frunzele de pătrunjel, mă usturau pleoapele de la sos, iar gazda îmi tăia o felie din cap, întinzând-o politicos invitatului. Am surâs la rândul meu şi am gustat.

Anunțuri