Aş vrea să ştiu atât: de ce sunt eu cel blestemat? De ce am fost ales pentru a nu fi nimic fără tine şi pentru a fi fără tine? De ce întotdeauna mi-ai spus că e prea devreme? Pentru a-mi spune acum, în sfârşit, că e prea târziu? Ce înspăimântătoare greşeală am făcut pentru a rămâne definitiv agăţat la fereastră? Poate că trebuia să lovesc atunci când am preferat să mângâi? Pentru că am tăcut în aşteptare? Pentru că am îndrăznit să exist aproape de zero dorindu-mi-te aici? Ca să te văd hrană la idolatri? Ca să-mi oferi apoi eternitatea provizorie a unei atingeri niciodată împlinite? Şi pentru ce? De unde? Spune! De unde atâta cruzime? De ce tocmai eu? De ce, Doamne? De ce?

Anunțuri