Soarele îngheţa pomii. Pe stradă, mai jos, erau şi chipuri uitate în mijlocul unui surâs. Voiam să te ating, dar vremea îmi lichefiase vocea, trupul şi umbra. Lumina era în formă de cruce. Te rog, aşteaptă-mă! Aşteaptă-mă, iubito! Mai am o floare. Numai una. Doar cât să tac, să las deoparte Marea şi nimicul dintre glasuri. Cât să îmi cadă paharul din mână şi să inunde amintirea. Să înotăm în gol spre noi şi să iubim saliva cosmică a unui val care ne îmbrăţişează de parcă am exista. (Frigul fierbea în foste locuri).

Anunțuri