Am să înşir toate banalităţile.

Când îţi văd zâmbetul, îmi înfloreşte lumea. Când îmi trimiţi (rar) câte un semn, parcă răsare noaptea din beznă şi luminează. Când îmi vorbeşti, mă simt la Mare. Când plângi, vreau să fiu încovoiatul universal care să se ridice peste lacrimile tale şi să le facă înapoi surâs. Când ţi-e frig (ţi-a fost cu mine de câteva ori), mă vreau pătură, foc, şemineu. Şi haină. Când eşti haină, mă simt Dumnezeu şi ştiu că poţi fi bună. Când trece timpul, te iubesc de parcă ar începe şi după ce se termină.

Anunțuri