Capitolul 1: Descrierea unui oraş. Pe străzi umblă furnicari. E primăvară.

            Capitolul 2: Furnicarii încep să se înmulţească. Adevărate cirezi mişună printre blocuri. E vară.

            Capitolul 3: Un turist norvegian e confundat cu o furnică şi mâncat de un furnicar deosebit de mare.

            Capitolul 4: Ambasada Norvegiei solicită explicaţii, în timp ce Ministerul de Externe din Norvegia le recomandă cetăţenilor săi evitarea deplasărilor în oraşul nostru.

            Capitolul 5: Ia fiinţă O.C.F. (Organizaţia Contra Furnicarilor).

            Capitolul 6: Diferite organizaţii internaţionale acordă oraşului nostru un consistent împrumut în bani destinaţi furnicarilor.

            Capitolul 7: Ia fiinţă O.p.F. (Organizaţia pentru Furnicari).

            Capitolul 8: Un fanatic membru al O.C.F. asasinează un furnicar în plină stradă. Ample mişcări de protest. Avertismente internaţionale.

            Capitolul 9: Primăria anunţă printr-un comunicat oficial că o doare în cur atât de furnicari, cât şi de apărătorii lor.

            Capitolul 10: O babă îşi dă foc în semn de protest împotriva protestelor împotriva furnicarilor.

            Capitolul 11: Baba din capitolul precedent le duce de mâncare furnicarilor furnici şi turişti norvegieni. Ea pute a furnici, aşa că furnicarii o mănâncă. Ei devin foarte graşi.

            Capitolul 12: Lupte de stradă între O.p.F. (Organizaţia pentru Furnicari) şi O.p.F. (Organizaţia pentru Furnici, aripă extremistă desprinsă din O.C.F.).

            Capitolul 13: Ia fiinţă O.P.F. (Organizaţia “Prietenii Furnicilor”).

            Capitolul 14: Furnicile îşi trag nervul în viaţa asta de căcat şi pleacă toate în şir.

            Capitolul 15: Furnicile, toate în şir, ajung la Oslo. Din acest grup vor apărea, mult mai târziu, furnicile polare, foarte căutate pentru blana lor albă.

            Capitolul 16: Furnicarii din oraşul nostru se adaptează la noile condiţii (absenţa furnicilor) şi mănâncă asfalt şi autobuze casate.

            Capitolul 17: Francezii legalizează căsătoria cu furnici norvegiene (ceea îi scandalizează pe susţinătorii cauzei furnicarilor) şi căsătoria cu furnicari (ceea ce îi scandalizează pe susţinătorii cauzei furnicilor, care se sinucid toţi în şir).

            Capitolul 18: Primul furnicar ales democratic în Parlament.

            Capitolul 19: Francezii legalizează Norvegia. Proteste de masă ale furnicarilor în oraşul nostru.  

            Capitolul 20: Baba din capitolele 10 şi 11 reapare inexplicabil şi îşi mai dă foc o dată.

            Capitolul 21: Primăria, în urma unei sesiuni extraordinare, îşi reafirmă poziţia în problema furnicarilor: o doare în cur.

            Capitolul 22: Furnicile din diaspora creează un blog. O.p.F. ripostează violent, postând 11216893 de comentarii cu înjurături. Parlamentul franco-norvegian se declară nul.

            Capitolul 23: Masonii deschid un restaurant chinezesc destul de ieftin.

            Capitolul 24: Ciocniri violente între furnicarii catolici şi furnicarii ceilalţi.

            Capitolul 25: Se mai sinucide o babă şi o mănâncă furnicile.

            Capitolul 26: Ei bine, în acest capitol prezentăm concepţia lui Heidegger.

            Capitolul 27: Furnicile, primăria, baba, O.C.F., primăria şi Norvegia adoptă declaraţia comună privind legalizarea capitolului 26. Norvegia se abţine.

            Capitolul 28: Furnicarii salută adoptarea, de către Franţa, a limbii franceze ca a doua limbă oficială.

            Capitolul 29: Sunt furnicari peste tot. Şi furnici.

            Capitolul 30: Nu sunt furnicari peste tot. Nici furnici.

            Capitolul 31: Cineva îşi cumpără un fel de animal parmenidian: strâns între limitele amarnicei necesităţi, dar nenăscut, nepieritor, oportunist, omogen şi crescător. De pepiniere.

            Capitolul 32: El impune votul universal, ia de nevastă pe fiica împăratului şi demonstrează că Iisus e Marx.

            Capitolul 33: Furnicarii dispar, însă rămân toate celelalte. E sâmbătă.

Anunțuri