Lumea trebuie să-şi revină, să conştientizeze pericolul ambalajelor de plastic (ermetice). În caz contrar, ne vom trezi ca biscuiţii, prinşi în adevărate cuşti asfixiante, construite special. Dinlăuntru, nu se va mai vedea nimic altceva decât ploaie peste rămăşiţele oraşului, ne vom rătăci în faţa casei, aproape verzi (anoxie). Ne vom pierde cunoştinţa, trecutul, amantele şi aspiraţiile. Iar eu mă voi tăvăli horcăind în faţa icoanelor goale reprezentându-mă lângă tine absentă ca aerul. O incantaţie-taţie, ruptă aberaţie, creieri în perete, fulgeraţi de Neputinţă, un rezumat în scrumiera Timpului!

Anunțuri