E sezon. Aglomeraţie pretutindeni. Ghişeul “Trădători” este ascuns de o coadă remarcabilă. Tot astfel şi “Demoni” (joia se eliberează certificatele, avem păpuşi, alcooluri, e pentru toată lumea, halucinaţii diurne, o babă amorfă, nopţi anulate sub atingeri de nemărturisit). Lumea zâmbeşte, sunt capete care plutesc în deschizăturile din care se aude vocea ubicuei funcţionare, mereu aceeaşi, probabil dansând în altarul ei peste hârtii unse cu sânge, petrol şi litere topite. Pe celelalte birouri, în spate, fac pase dracii în izmene cu mingi pictate cu orbite ca masca Muzei. Maţe, îngheţată, buze ude, un urs de pluş (cu 5 urechi: e surd ca moartea), file pe care pitici ridaţi le umplu cu inimioare la farfurie, palpitânde, amabili, strălucitori. Ne simţim bine, viermii aproape că au tăcut, se văd, noi aşteptăm oferta, pahare, pahare, n-ai nici o şansă, doar e sezon.

Anunțuri