Vechiul “S.-F.” se poate uşor dispensa de “S.” şi abia dacă mai pretinde “F.”. Îmi imaginez o poveste în care un tip aflat în situaţia mea (a se vedea Ziua 0) îşi programează publicarea unui jurnal cotidian pe următoarele două săptămâni. Variante:

            –  Zilnic, observă că realitatea se conformează minut cu minut şi detaliu cu detaliu jurnalului scris înainte ca faptele să aibă loc. Speriat, în cea de-a 7-a zi (a 7-a deoarece există antecedente), hotărăşte să se închidă în casă. La fel ca în tragediile greceşti, Destinul sau ansamblul micilor mişcări ale Universului determină respectarea întocmai, contra voinţei personajului, a episoadelor descrise în jurnal. Omul înţelege că este captiv în propriile scorneli. Mai grav: înţelege că Dumnezeu i-a acordat privilegiul de a cunoaşte viitorul, iar acest privilegiu este atroce.

            – După trei zile, moare într-un accident. Jurnalul continuă să apară aşa cum a fost programat. Cadavrul este adus în ţară, este recunoscut de apropiaţi şi înhumat, însă, în locurile despre care vorbeşte jurnalul, faptele se petrec mai departe ca şi cum el ar fi  acolo. Fireşte, jurnalul descria ticăloşii: furturi, violuri, crime. Poliţia este pusă în faţa evidenţei că are de-a face cu un suspect mort. Cineva sesizează, într-o zi de marţi, că jurnalul prevede, pentru miercuri, un dezastru planetar. Se uită în jur, se uită pe cer, simte o briză pe care o socoteşte neobişnuită, povestea se termină.

            – Jurnalul anunţă că autorul său a luat o mână de pastile şi că este pe moarte. Cititorii îl înmormântează simbolic. După 5 zile, autorul îşi face apariţia în oraşul natal. Un cititor îl ucide pentru a nu lăsa o îngrozitoare inexactitate în opera idolului său.

            – Varianta 1, cu diferenţa că personajul rămâne plecat din ţară şi după terminarea zilelor descrise în jurnal. Însă jurnalul continuă să apară şi faptele sunt la fel de exacte. Finalul este reprodus în William Wilson.

Anunțuri