Am aflat că, dacă un obiect există ori dacă un fenomen are loc, adică dacă b, atunci există cu siguranţă w astfel încât să se spună că b dacă şi numai dacă w. Habar n-am de ce le zice b, w, dar asta se cheamă necesitate. Cum sunt jupiterian şi n-am kopgk (sau, în limbajul pământenilor, “timp”) să vizitez în amănunţime planeta, mă limitez la căutarea de exemple concrete. Am găsit unul citind Marx, ilustrat în aproximativ 16 ore zilnice din câteva programe TV difuzate într-o limbă care a început de la “brad”, “brânză”, “viezure” şi s-a terminat cu “Noica”, “Urmuz”, “Cioran” (după aceea dizolvându-se în cuvinte de nereprodus). Cererea şi oferta sunt astfel încât, notând oferta cu b, respectiv cererea cu w, atunci există cu siguranţă prima în aşa fel încât să se spună că b dacă şi numai dacă a doua. Conform acestei legi universale, ţinând cont de ceea ce se vede zilnic (16 ore) în pomenitele programe TV, locuitorii acelui teritoriu suferă îngrozitor de picioare. Fiindcă “oferta” acoperă cu maximă generozitate cererea de medicamente, alifii, căcaturi şi perii menite să îngrijească varicele, picioarele obosite, călcâiele crăpate (aproape lemnoase), vânătăile, îndoiturile şi exploziile genunchilor. După teoria unui savant local (Darwin – pe numele său tradus în engleză), fiinţele beneficiare ale acestei oferte nu vor întârzia să se transforme în pseudopode.

Anunțuri