Doamne, du-mă îndărăt. Când pleci, fă-mă jar din foc sau lemn din jar. În linişte. Să nu mai văd, să nu exişti, mine din tine, ambii deloc. Şi, Doamne, fă-mă singur, să nu mai fie încă alta. Şi-apoi adu-mă sub copac (să nu-l aud), să o iubesc în valul minţii goale. De noi.

Anunțuri