Şi dă-mă nopţii. Ajută-mă să nu mă văd, să-mi cadă bezna peste urme de cum le ard, le cad, le am. Întreabă-mă să nu-ţi răspund (le ştii pe toate – şi pe ea: ce rost mai are?). Înghite-mă: eu nu contez în infinitul tău. Sunt singur printre noi, acum îndeamnă-mă la mine dacă pleci.

Anunțuri