Ieri am cojit o roşie. Copilăria mea a fost marcată profund de lipsa acestui element esenţial. În clasa a 4-a, colegii încă mă evitau. Mama nu a găsit curajul de a-mi explica de ce, dintre toţi, numai eu nu puteam coji roşii. Din atare cauză, n-am mers niciodată în tabere şi nu am fost chemat la concursuri şi olimpiade. Şi eram cel mai prost la fotbal, despre a cărui existenţă am auzit la 19 ani. Deşi nu avea bani de alcool, tata era apatrid. În consecinţă, pe când băieţii de vârsta mea se bucurau de atenţie, eu am fost nevoit să accept lecturile din Vergiliu (în limba latină). Astfel, am dezvoltat un complex. Complexul comercial “To(no)mat”. Astăzi, pentru că am folosit unul dintre multele produse pe care le vând, am reuşit, ca toţi oamenii, să cojesc o roşie.

            Totul este să-ţi pui întrebări, să lupţi, să fii mai mare decât nenorocirile. Trebuie să înveţi toleranţa, perseverenţa şi codul de bare. Sunt fericit alături de Piaţa Moghioroş, unde cojesc roşii.

Anunțuri