Era îngrozitor să fiu şi mai departe mândru de existenţa ta? Era mai mică lumea, timpul mai vinovat? Erau nopţile mai aglomerate, viorile mai albe, tăcerile mai zgomotoase? De ce te-ai hotărât să-mi anulezi până şi lipsa, de ce m-ai stins pe dinlăuntru când mă jucam de-a apa? De ce să nu mă mai trezesc, să nu mă mai topesc îmbrăţişându-ţi măcar promisiunile? Atât am fost cândva de-aici încât să mă alungi de unde nu venisem? Nu uit. N-am cum, n-am ce, te rog, fii iar absenţa mea!

Anunțuri