Te rog să mă ierţi. Te rog să mă ierţi pentru tot ce a fost frumos: n-am vrut. Sunt vinovat şi pentru copilărie, şi pentru flori. Şi pentru izul de silitră al unei alte poveşti. Am exagerat un pic. Eu nu doream acea zăpadă, nici coborârea (pe canapea), nu am intenţionat să alergăm pe strada în pantă ţinându-ne de mână. Am vrut o urmă vişinie. Pe zid. Rămâi la fel: surâs de înger. Am să-l măresc puţin, dar nu-mi trezi vecinii, te rog! Te rog, lasă picioarele, mă vei sili (“silitră”) să merg alături, în bucătărie, să-ţi modelez acel surâs.

Anunțuri