De parcă lumea n-ar înţelege. De parcă toate astea s-ar fi petrecut aşa, fără motiv. De parcă nici noi, brusc, n-am mai şti. De parcă nu ne-am fi dorit să mergem îndărăt, ca racii, către noi cei dinainte. Şi de parcă n-am fi jucat împreună ce-a fost (că n-a fost), de parcă am avea ceea ce n-am apucat nici să pierdem. În fine, un pahar de Corelli, un whisky pentru vioară şi se rezolvă. Încă puţin.

Anunțuri