Seama, silinţa, palme, obolul, duhul, dreptate, cuvântul: cam asta este ceea ce pot să-mi dau. Pot să-mi iau, dimpotrivă, gândul, seama (iarăşi), tălpăşiţa, câmpii, nasul la purtare, ochii de la femeia aproapelui, vacanţă şi lumea-n cap.

         Şi mai pot să-mi iau interviu. Astfel, îmi dau ceva în plus: ocazia de a preveni repetarea câtorva întrebări – până de curând inevitabile – în preajma festivalului “Respir Shakespeare”.

            Eu Reporter: – Pentru ce “Respir Shakespeare”?

            Eu Eu: – Habar n-am. Eu nu sunt medic.

            Eu Reporter: – Dar cine mai respiră Shakespeare azi?

            Eu Eu: – Vă dau numărul după interviu.

         Eu Reporter: – Se cunoaşte preabine din istorie că fiorul metafizic al anumitor esenţiale realizări care au marcat aproape entomologic de precis cultura şi, poate, civilizaţia europeană, fiindcă ştim în ce măsură, dacă ne raportăm la tezele difuzate încă de la un Platon, care se vor fi regăsind în opera marelui dramaturg englez, aşa cum susţin de altminteri cei mai importanţi cercetători, specialişti de renume într-un domeniu, desigur, o pot spune, mai ales că sunteţi un pasionat cunoscător al celor mai recente investigaţii răsturnând (uneori) ceea ce, din punct de vedere filosofic, dar şi din alte puncte de vedere, nu-i aşa, domnule?

            Eu Eu: – Da.

            Eu Reporter: – Ce înseamnă “HESTUGMA”?

            Eu Eu: – Este ceva între dietilstilbestrol şi holocen, prezentând anumite fisuri apocatastatice la nivelul bujiilor. Mai ales joia.

            Eu Reporter: – Care este legătura dintre filosofie şi teatru?

            Eu Eu: – Această legătură se realizează endometric, sporadic şi eufemistic. Prietenii mei care mă cunosc au diferite preocupări care adesea nu coincid, însă un lapsus echitabil ne scurtcircuitează uneori sinapsele. Atunci ne bucurăm (filosofi, actori, ţelină) de un privilegiu cvasiihtiomorf.

            Eu Reporter: – Ce aduce nou ediţia a patra a festivalului “Respir Shakespeare”?

            Eu Eu: – Desigur, mai întâi, creaţiile de ultimă oră. Şi de ultima oară (dacă permiteţi calamburul, hehe) când am vorbit. Ne referim la Borneo şi Julieta, Epinodor şi Timoftea, Hamlet 2 (Răzbunarea Fantomei)  şi Mercurul din Elveţia.

            Eu Reporter: – Demersul dumneavoastră, deci, are o dimensiune geopolitică!

            Eu Eu: – Fireşte. Ne implicăm. Aşa nu se mai poate.

            Eu Reporter: – Ce tip de public aşteptaţi să vă urmeze?

            Eu Eu: – Poliţist. Eventual şi demografic.

            Eu Reporter: – Vă temeţi de nemulţumiri?

            Eu Eu: – Festivalul nostru impune taxe şi impozite, legi, cheltuieli de milioane de euro din banii publici, burse în Anglia secolelor XVI-XVII, aşa că ne asumăm riscul. Însă jandarmeria, studenţii, biologii, directorii, jandarmii şi biologii (dar şi unii directori) îşi fac datoria. Nu vom ceda presiunilor agroturistice.

            Eu Reporter: – Un ultim gând pentru cititorii noştri?

            Eu Eu: – Fără îndoială.

Anunțuri