S-a lăsat de fumat. Apoi – de alcool. Văzând că merge, s-a lăsat şi de grăsimile animale. De sare, de zahăr, de nopţile pierdute. S-a lăsat (mai greu) de femeile altora. Şi de ale sale. După care s-a lăsat de jocuri, de cumpărături, de glume, de Lună, de batiste şi de numere. Cuprins de frenezie, numaidecât, s-a lăsat de labirinturi, de aer, de sfinţi, de legume, de ziduri, de alge, de fier şi de cai. În fine, s-a lăsat şi de consoane, de noi, de arcuri, de săptămâni, de file, de zile, de filme, de zori, de obiecte şi (pentru că era inevitabil) de scări şi de granit. Era lăsat complet – ieri, la 15.54, când s-a lăsat de cel din urmă viciu: de sine.

Anunțuri