Pe nisip era o bucată de lemn. Era dimineaţă. Am ridicat-o: îngheţase bocnă. Marea scârţâia la câţiva paşi. Tu n-ai avut copilărie? Lumina dârdâia. Îţi memorasem şoldul încrustat în gheaţă. Lemnul era o noapte când ai minţit. Plângea. Nu vrei să vii să alergăm, să mă ridici de unde l-am aruncat? Prin dune latră golul şi trecutul. Seara coboară, ne e frig. Dar foarte frig. Şi nu contează unde mai eşti.

Anunțuri