– Aveţi idei?

            – Fireşte că am idei!

            – Creatoare?

            – Bineînţeles!

            – Doriţi să le puteţi exprima, să duceţi un trai decent, eventual chiar bun, de pe urma lor?

            – Consider că aşa ar fi normal.

       – Aţi prefera ca toţi cretinii, plagiatorii, impostorii, scribii (etc.) să fie lăsaţi deoparte, astfel încât oamenii capabili de înnoire să ajungă a primi ceea ce li se cuvine?

       – Mi se pare ţelul oricărei societăţi normale.

      – Presupunând că aţi fi regizor, dirijor (sau compozitor), pictor, v-aţi dori o premieră, o expoziţie bine finanţată, bine anunţată, bine primită?

       – Evident.

     – Presupunând că aţi fi chemat ca şef al unei serioase instituţii de cultură, aţi lupta pentru confraţii dumneavoastră, aţi cere Guvernului un buget mai mare, aţi fi – pe scurt – foarte activ în asemenea direcţie?

           – Aş depune toate eforturile imaginabile!

       – Presupunând că aţi fi şeful Guvernului, aţi face tot posibilul pentru a susţine artiştii, profesorii, intelectualitatea în genere?

        – Da!

       – V-aţi gândit vreodată să participaţi la manifestări – sau chiar la manifestaţii – cerând autorităţilor ceea ce ar fi logic să le ofere persoanelor ca dumneavoastră, angajaţilor din domeniul culturii, creatorilor?

        – M-am gândit.

        – Aţi citit ce scrie în oferta noastră?

        – Da.

      – Sunteţi, aşadar, un imbecil. Noi am solicitat candidatura unor oameni mici, obedienţi, utili. Nu ne interesează nulităţile cu pretenţii, nici frustraţii: dorim slugi oneste, nu papagali cu ifose. Dacă eraţi un creator, n-aţi fi dat fuga la noi: aţi fi rămas acasă, torturat de opera născândă. Aţi preferat un post nepotrivit, care cere obrăznicia eficientă, nu veleitarismul paranoic. Ştiţi, Hegel, Beethoven şi Goethe l-au admirat pe Napoleon, dar n-au rămas celebri fiindcă s-ar fi înrolat în armata imperială. Dobitocii răcneau pe străzi – şi totuşi nici Fenomenologia spiritului, nici Simfonia a 7-a, nici Faust n-au fost create în mijlocul dobitocimii de care avem nevoie noi. Vă mulţumim.