În ultimul sfert de secol, aşa cum s-a întâmplat cu toate instituţiile de Stat din ţară, facultatea noastră a avut parte de bune şi de rele. Nu îmi propun aici a le examina. Îmi voi permite, însă, o remarcă privind aspectul sediului în care ne desfăşurăm activitatea. Relativ recent amenajat, curat, comod, acesta prezintă un neajuns peste care nu cred că se mai poate trece cu uşurinţă: tristeţea. Nu mă refer, desigur, nici la dumneavoastră, nici la colegii mei, ci la tristeţea locului. Ştim cu toţii – şi fiecare – inclusiv din proprie experienţă – că procesul de învăţământ implică, drept condiţie pentru menţinerea eficienţei, o anumită stare de spirit, posibilă graţie unui anumit confort psihic. Or, privind pereţii goi, de un alb sinistru, adesea agravat de prezenţa afişelor care anunţă conferinţe, colocvii, simpozioane etc., păşind pe gresia rece, intrând în secretariat sau în birourile pline de hârtii, calculatoare, cărţi ş.a.m.d., putem încerca orice sentiment în afară de acela că ne găsim într-un spaţiu primitor.

            Ţinând cont de o asemenea realitate, precum şi de faptul că se apropie sesiunea de iarnă, am decis a întreprinde ceva pentru ameliorarea atmosferei din clădirea noastră. Astfel, ţin să vă anunţ că predarea la timp a eseurilor nu mai este obligatorie în vederea participării la evaluarea finală. În schimb, va trebui să cotizaţi cu 300 RON (de persoană) spre a intra în examen. Contribuţia dumneavoastră financiară (care mi se va înmâna exclusiv MIE) urmează a fi utilizată spre a achiziţiona ursuleţi. Coridoarele, sălile de curs, WC-urile, cabina portarului şi biblioteca vor beneficia de tonica prezenţă a ursuleţilor.

            În speranţa că nu vor apărea discuţii, vă urez mult succes în pregătirea dumneavoastră.

            P.S.: Vă rog să nu aduceţi direct ursuleţi, aduceţi bani. De cumpărarea ursuleţilor mă voi ocupa eu, în virtutea experienţei acumulate de-a lungul anilor.

Anunțuri