Luni, o bancă din Jitomir (Ucraina) a hotărât să doneze României 140 miliarde Euro pentru a sprijini eforturile cetăţenilor acestei ţări de a accede la un trai comparabil cu al maghiarilor. Marţi aveam examen la facultate, aşa că m-am prezentat la agenţia Lujerului (Militari) abia miercuri. De aici, am luat metroul până la staţia Politehnica, de unde începea coada. Spre toleranta mea bucurie, 80% dintre cei care stăteau la coadă erau ţigani, dovadă a integrării sociale a acestei minorităţi etnice. Mulţi dintre ei chiar se oferiseră să ţină locul unor români (mai ales având în vedere viscolul de afară), necerând în schimb decât suma pe care aveau să o extragă din bancă în numele acestora. În spatele meu stătea un porc, iertat după modelul curcanului american. Avea cravată şi îl chema Engelbrecht, fiind de origine bulgar. A observat că toată lumea din jurul nostru vorbea fluent limba latină, iar câţiva îşi aduseseră de acasă ediţii minunate, în original, din opera lui Adorno. Până să parcurgem noi jumătatea cozii, Engelbrecht mi-a mărturisit că avea un mânz. Îl adoptase, împreună cu logodnicul său Ethelbert (zis Bertie, de origine siriană) de la o capră care ceruse azil politic la ambasada belgiană din Bruxelles, în Dorohoi fiind terorizată de un securist norvegian pe nume Şmil Hamsun. 140 de miliarde împărţite la 20 de milioane (de cetăţeni ai patriei noastre) fac 7000. Din cei 7000 de Euro, scăzând impozitele şi comisionul băncii (autohtone), aş fi putut să-mi cumpăr două roşii. Dar, cum în faţa hypermarketului de vizavi era un preot care împărţea fotografii sfinţite cu Scarlett Johansson, am donat restul pentru construcţia unei baze militare în curtea bisericii de lemn de la Drumul Taberei 34 şi am plecat acasă fericit.

Anunțuri