Zăpadă murdară. Am stat pe aceeaşi bancă. Şi albise un pic. Mi-a zis că e altcineva. Şi altcândva. Că minte (vechea stratagemă). Că deveniseşi memoria lui privată, inutilă. Fuma şi admira un tei scheletic. O rimă ascunsă, materială. “Încă puţin”, a surâs. Mergeam către casă încet, printre noi ceilalţi.

Anunțuri