“Primim la redacţie următorul text pe care nu îl vom publica”. Substituind însă un pasaj divulgat mişeleşte într-un soi de fantasmatică ediţie Brunschvicg a Lecturilor aici de faţă, putem fabrica uşor o dihanie speculară.

[Am găsit o mulţime de metafore pentru a exprima un lucru atât de simplu, încât eşti incapabilă să-l înţelegi. Chiar e nevoie de tot circul ăsta retoric? Am obosit de perdele, de ochii altora. Cuvintele sunt impostură: îţi aminteşti prietenii, admiratorii. Şi, te rog, nu-mi folosi argumentele: pe cel cu timpul, ştii, eu l-am bricolat. Oricum, nu ai scăpare: eşti menţionată pe acel verso care deja te sperie. Sinceritatea (cam sentenţios) nu e şantaj. Poftim, iarăşi un cod. Tu nu vezi paradoxul?].

Anunțuri