Pentru că timpul are obiceiul, de data asta plăcut, de a trece… pentru că anumite persoane dispar din peisaj si tensiunile scad, pot, în sfîrşit, să fac publică o conversaţie avută cu Matei Ghimiş, un fost masterand al Facultăţii de Filozofie din Bucureşti. De cele mai multe ori, îl pot numi pe Ghimiş un prieten. Însă în acea seară blestemată, din cauza faptului că mă aflam în anumite companii (feminine) nu tocmai neutre, ba chiar capabile de a stîrni războaie civile, dar şi cu Sebastian Grama, nevinovat, care ar fi putut fi atras, fără voie, în ochiul furtunii – cu toate că l-am întîlnit în acea seară absolut din întîmplare în timp ce tocmai cobora din nucul bisericii Sf. Dumitru din centrul vechi – spun că tocmai din aceste motive, indiscreţia ochiului ghimişesc a trebuit drastic sancţionată. Cu nebunia. Era un martor cheie într-o poveste mult prea complicată şi gravă.

Public discuţia, sau, în fine, documentul psihiatric, pentru a mă revanşa faţă de Matei – victimă colaterală –, oferindu-i şansa celebrităţii între cei patru pereţi ai camerei sale de la Spitalul Obregia, unde se află închis.

2:08am

Matei Ghimis

ba, te-am vazut azi in oras :))

2:09am

Alexandru Bejinariu

pe mine? nici vorba

2:10am

Matei Ghimis

era unu care arata la fel ca tine si imi facea semne disperate

asa ca i-am facut si eu

nu stiu ce s-a inteles, limbajul e limitat

2:12am

Alexandru Bejinariu

cred ca si eu am vazut pe unu care semana cu tine, doar ca ala m-a injurat, si atunci am presupus ca nu esti tu… si acum presupun ca din moment ce tu nu erai ala, nici tu nu m-ai vazut pe mine

2:13am

Matei Ghimis

e o presupunere destul de vaga

daca ar fi sa pastram paralelele, daca exista un eu care arata ca eu dar nu sunt eu, probabil exista si un tu care arata ca tu dar nu esti tu

si viceversa

dar

daca l-am vazut pe unu care e in aparitie la fel ca tine, nu inseamna ca te-am vazut pe tine, voi fiind identici?

doppelganger parca ii zice pe nemteste, nu?

2:14am

Alexandru Bejinariu

faptul tau de a ma fi vazut nu este complet decat cu confirmarea mea ca, da, intr-adevar m-ai vazut. Prin urmare tu nu m-ai vazut pana cand eu nu spun ca m-ai vazut, dar pentru ca eu sa pot spune ca m-ai vazut trebuie sa observ ca m-ai vazut, or nu am cum sa observ ca m-ai vazut pentru ca inca nu ti-am atestat faptul de a ma fi vazut, deci ca actul vederii sa fie complet. Prin urmare, este imposibil sa ma fi vazut!

2:15am

Alexandru Bejinariu

Si viceversa, bineinteles.

2:15am

Matei Ghimis

nu pot sa spun ca te-am vazut dar nu erai tu?

adica eu te-am vazut dar tu nu te-ai vazut

2:17am

Alexandru Bejinariu

Nu cred. Pentru ca, in acest caz, vei fi spunand ca m-ai vazut pe mine fara sa fiu eu, ceea ce se reduce la a spune ca m-ai vazut fara mine, deci, corect in limba romana s-ar spune: ai vazut (fara „m-„). Deci ceea ce vei fi spunand in acest caz este o propozitie absolut banala: „Am vazut”.

2:17am

Matei Ghimis

am vazut pe tine

brb

2:20am

Alexandru Bejinariu

„Pe tine” cade odata cu „te”. Dar, chiar si asa, a spune „am vazut pe tine” cere un complement de obiect: „ce ai vazut pe mine?”. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca a spune: „am vazut pe tine” nu este acelasi lucru cu a spune „te-am vazut”. Sensul e parsiv.

2:23am

Matei Ghimis

nu neaparat, „pe tine” si „te” au valente diferite, altfel n-ar avea rost sa se spuna si „pe tine”, si „te”. primul arata o aruncare a vederii din partea mea spre tine, al doilea te situeaza in spatiu. merge dar nu cand e vorba de gemeni malefici

sustin ca avem de-a face cu un caz special, unde regulile gramaticii suporta exceptii

e o parsivitate, recunosc, dar totul tine de dorinta de a analiza propozitia sintactic. asta e problema cu complement, analizezi dinspre complement in sine, sau dinspre intentie?

care, dumnezeu stie, nu constrange

2:25am

Alexandru Bejinariu

Eu sustin ceva mai modest. Anume ca sunt imposibil si impasibil de a fi vazut.

2:25am

Matei Ghimis

pai tu oi fi dar nu dinspre mine

acuma e treaba ta daca esti imposibil de a fi vazut… impasibil e deja un cuvand parsiv

e impasibila vederea ta

inca o complicatie: vederea e a mea, nu e a ta

am dreptul asupra vederii mele, fir-ar sa fie!

2:29am

Alexandru Bejinariu

Pai Matei, daca tu chiar sustii ca m-ai vazut, si crezi acest lucru cu tarie, atunci asa este, m-ai vazut. Dar cum eu tocmai ti-am demonstrat ca un agent oarecare nu ma poate vedea, iar tu tot sustii ca m-ai vazut, presupunand in continuare ca nu esti contradictoriu, i.e. esti sanatos la cap, atunci ne ramane o singura posibilitate: nu esti un agent oarecare. Sau, mai scurt: nu esti un agent. Sau, cu alte cuvinte: nu esti altul. Sau, si mai precis: tu esti eu. Deci, daca vei continua sa sustii ca m-ai vazut, afirmatia ta se rezuma la faptul ca: „Alex se vede pe sine si isi comunica acest lucru.” Ceea ce este, in esenta, un lucru pedant si plicticos: ca si cum mi-as spune acum: „Alex, tu acuma scrii.” Deci pentru a te salva de pedanterie te rog sa nu mai sustii ca m-ai vazut, altfel iti pierzi si dreptul la vedere, care, se pare, oricum ar fi, depinde de mine!

2:32am

Matei Ghimis

nu sunt un agent oarecare, deci nu sunt un agent accept. dar daca nu sunt altul, chiar sunt tu? e un teren alunecos, zic. multe tenebre in ce numesti tu tu. poate cand ma numesti pe eu tu, chiar prin act ma de-eu-izezi, pentru ca nu poti face asta decat spre refularea unor celelalte laturi (nu le spun alte laturi, pentru ca nu-s alea). ceea ce sustii tu e ca tu nu esti tu, in ciuda aparentelor, deci nu ai dreptul sa-ti poruncesti lucruri cum ar fi absenta dreptului la vedere!

2:37am

Alexandru Bejinariu

Draga Matei, imi pui vorbe in gura, sau in tasta. Tot ce am sustinut eu, a fost banalisimul fapt ca tu esti eu, daca emiti pretentia de a ma fi vazut. Nu poti sa ma acuzi de o asemenea impolitete precum „de-eu-izarea”, iti acord eu-l, doar ca iti amintesc ca nu e diferit de al meu. Noi suntem eu. Cred ca e simplu, plus ca e o chestie de economie a personalitatilor. Acum, voi fi generos si iti voi oferi o alegere: 1) fie iti pastrezi faptul de a ma fi vazut, dar atunci inseamna ca esti Alexandru Bejinariu fie 2) nu m-ai vazut, si atunci ramai Matei Ghimis.

2:45am

Matei Ghimis

Dar daca te-am vazut Alex, si eu acum sunt eu, in neputinta mea de a mai fi tu, acum, cazut in sublunar si-n muritor si chiar, indraznesc, in anti-act, ca nu mai creez si nu mai vaz, nu pot decat sa emit pretentia ca eu nu sunt tu, si spunand „tu”, stiu, e nepoliticos, nu se face, dar asta sunt, sa iti spun „tu” si sa te vad. uneori. spre o separare falsa, fatalmente incompleta dar impardonabil umana, ca o deschidere si inchidere de acolada. tu esti Alexandru Bejinariu si eu, Matei Ghimis, te-am vazut. Matei Ghimis {Alexandru Bejinariu} Matei Ghimis. eu nu-mi permit sa-mi spun prin tine ca nu te-am vazut

2:48am

Matei Ghimis

adica nu-l pastrez, dreptul, ca nu eram eu, am stabilit parca, il reclam. ca doar nu o sa-mi interzici sa-mi spun cand sunt eu ca nu te-am vazut

chiar daca e imposibil, zic

2:48am

Alexandru Bejinariu

In acest caz, Matei, ai alta alegere: 1) Sustii ca m-ai vazut si ca, in acelasi timp, nu esti eu, si deci esti bolnav psihic; 2) Sustii ca nu m-ai vazut si ca esti Alexandru Bejinariu si atunci iar esti bolnav psihic; 3) Sustii ca nu m-ai vazut si ca tu esti Matei Ghimis si eu Alexandru Bejinariu si esti sanatos si un baiat extraordinar!

2:50am

Matei Ghimis

sustin ca sunt un bolnav psihic extraordinar si ca am vazut cum eu eram eu si tu erai tu si atat. na.

ba stii ceva

mai rau

sustin ca tu m-ai vazut si eu nu te-am vazut

si sunt absolut sanatos psihic

mna… e ceva de aprofundat aici m-am carat. satanate!

            Din relatările îngrozite ale unor vecini, după 35 de minute de la încheierea discuţiei, Ghimiş a ieşit gol din casă, cu ochii împăienjeniţi, tatuat cu ruj şi urlînd într-un vechi dialect, pesemne ionic. Un celebru elenist, filozof şi cercetător de seamă, deranjat din studiul Iliadei, a putut surprinde cîteva frînturi pe care le-a tălmăcit astfel: “Hexametrii homerici nu strivesc identitatea sînilor, ci pătrunzînd alene…”. O bătrînă a auzit o serie de injurii aduse politicianului ei preferat iar un matematician jura că Ghimiş urla în gura mare demonstraţia teoremei lui Fermat. Cînd medicii au ajuns era deja mut.

(de Alexandru Bejinariu)

Anunțuri