Extras din Marcellinius Eugen Plinius, Caiete arse, volumul 586 a Gesammelte Schriften, ediţia a XVI-a.

O bilă de carne nu este gustoasă!

Poate fi carne de pui, porc, peşte, vită şamd.; nu mă interesează, rotunjimea nu dă gust bun. Cuburile de carne, pe de altă parte, sunt delicioase. Pe de încă o parte, apa poate fi cînd foarte bună, cînd de-a dreptul scîrboasă. Dar ea, în sine, nu are gust, şi asta pentru că nu are formă proprie. Dacă bei apă conţinută în nimic, adică apă fără formă, nu va avea gust. Aceasta pare a fi reţeta de succes pentru orice companie de apă minerală – a nu avea gust – iată ceva care va mulţumi orice gust! Şi apa în sfîrşit va fi cum ar trebui să fie! Doar că nu s-a găsit pînă acum recipientul fără formă, deşi corectitudinea politică o cere! Aşadar: apa are gust datorită/din cauza formei pe care o capătă: eu unul prefer paharul sondă, alţii cănile, alţii pe cele de whisky şi încă alţii ţoiurile.

Sfera sau cilindrul, bunăoară, are tendinţa de a da acreală (murăturile nu se pun în cuburi!), în timp ce pătratul va contura o nuanţă amăruie, care vine din colţuri, conicul va insinua un discret firicel dulceag dacă stă cu vîrful în sus şi va săra îngrozitor dacă stă cu vîrful în jos.

Se va aduce negreşit obiecţia că formele nu satură şi că nici măcar nu pot fi mîncate. Cum spunea cineva: ideea de apă nu-mi stinge setea. Şi că, de vreme ce lucrurile stau chiar aşa, doar conţinutul contează, în timp ce forma se află şi ea pe acolo.

Vigilentului ochi critic i se va dovedi imediat că este un mare fraier cînd îi vom aşterne în faţă nici mai mult nici mai puţin decît faptul că a exclude forma înseamnă a elimina diferenţa, ceea ce, spus mai pe şleau, înseamnă că a bea apă = a mînca peşte = a mînca rahat (turcesc, desigur). Eu cînd vreau să beau apă nu vreau să mă satur cu ciment, iar cînd vreau să mănînc carne nu vreau să gust soia.

Critica, dacă ar fi îndreptăţită, ar avea şi o parte bună: un pahar de apă de la robinet (puţin probabil că şi potabilă) ar putea fi…, cu siguranţă ar fi şi un Bordeaux de 5000 de euro. Dar şi multe alte porcării.  Spre exemplu: orice. Iar orice nu are gust.

Prin urmare, cred că am reuşit să demonstrăm, riguros, că orice tratat gastronomic respectabil este, în acelaşi timp, şi un tratat de geometrie. În următorul capitol vom discuta despre cum este influenţată forma de către culoare, şi vom demonstra că orice tratat de geometrie este, ca atare, unul de pictură.

(de Alexandru Bejinariu)