Sub biroul meu există două fire electrice. Cîndva au semnificat o priză, acum o ruină a multor smucituri nervoase, ruină care îmi ameninţă claritatea în exprimare chiar în timp ce scriu toate astea. Pentru că sunt agitat cînd scriu, ocazional mă prăjesc. Îmi revin repede într-o putoare sinistră de grăsime carbonizată. În afară de acest inconvenient, mă ajută: e o penitenţă binemeritată pentru fiecare frază scrisă prost, pentru fiecare idee avortată, pentru orice frustrare aruncată ca literatură. ENEL-ul nici nu ştie ce capodoperă naşte.

(de Alexandru Bejinariu)