Un spectacol mai degrabă ectoblastic, anapiretic şi teopomp. Am ales, pentru endomorfa satisfacţie a cititorului, beoţiana reprezentaţie a Teatrului Alchimic din Pechea (jud. Galaţi), cu piesa “De ce oare?”, de Mitwas Engelbert Şoropnic, în regia lui Peţiol Topondrag. Avem aici o demonstraţie hipotrofă de halocentricitate autohtonă şi menopauzică. Ebola cvasi-apofatică a endogenului exerciţiu fitofag deversează liposuctic emergenţa cretinoid-downiană a replicilor unor personaje fericit exigue şi transecedentale la maxim. Criogenia ca şi tehnică care gestionează nuanţele jocului actorilor scenelor momentelor genitivale uşor exacerbate subliniază emoţia care o simte spectatorul serios. Fiindcă nu este, un spectacol pentru publicul veros, ci pentru o elită subscriind la imaginarul endometric al avangardismului epistemologic şi moral de azi şi de ieri. Aluziile colofonice subtilizate în corpul a ceea ce am putea numi textul piesei anamnezice a marelui dramaturg reprezentând o tânără speranţă a teatrului care ne bucură deoarece titlurile alese nu au legătură cu opţiunile fără o logică prea consecventă a celorlalte instituţii finanţate din banii contribuabilului, dacă este să fim cinstiţi şi să spunem lucrurilor pe nume până la capăt. Encomiasmul gastric se confundă până la identitate cu sensul pe care Topondrag îl conferă anafrastic alopeciei ihtiomorfe a scenariului în mod hotărât neuroleptic. Mie mi-a plăcut. Este vorba despre o ţărancă pradă sfâşierilor perihoretice care definesc apartenenţa coprolalică la tradiţionala postmodernitate a micţiunii. Este un spectacol fenomenologic, ambivalent şi apocatastatic care merită văzut.