Nu ştim dacă vinde ceva, dacă este proprietarul sau doar un consumator fidel, însă întotdeauna este acolo. În cazuri destul de numeroase, îl putem recunoaşte şi după detaliul că una dintre mâini este mai lungă, în continuarea palmei având o sticlă de bere (de plastic, fiindcă iubeşte catachreza). Principala sa îndeletinicire este să-l imite pe Socrate, conversând cu oricine doreşte (şi cu cine nu) despre etapa de duminică, sindicate, alegeri, sensul vieţii, grasa de la parter, idealul European, istoria comunismului, economia politică, ţâţele coafezei de peste alee, soarta învăţmântului superior, dialectica speculativă şi nenorociţii care schimbă conducta.

Nu are nume propriu, nici nu se bărbiereşte zilnic. Anumite dicţionare îl dau de exemplu la articolul “Antonomază”. Nu posedă niciodată ţigări.

Anunțuri