În pofida unei facile tentaţii de a diagnostica o anagramă banal metatetică, Nea Ionescu nu are nici cea mai mică legătură cu Nae Ionescu. Nu este mistic, însă a fost şofer de TIR. Acum face taximetrie ca să-şi întreţină cei doi copii studenţi cu bursă la New York (sau Londra – sau Berlin). Nu porneşte nicicând aparatul, fiindcă trebuie şi el să trăiască în ţara asta de hoţi. Cunoaşte lumea, a făcut Viena, Florenţa, Moscova şi Istanbulul 35 de ani. Deci poate să compare: la noi nu e civilizaţie. Toţi şoferii tineri sunt retardaţi; logic ar fi să li se anuleze permisul, dar Poliţia reprezintă o instituţie creată special pentru a-i da lui amenzi că-i bate farul stâng prea sus, că l-au prins cu maimuţă (că şi el trebuie s-o ţină pe soacră-sa de la ţară cu livada ei de pruni) etc. Te salută cu vorbele “Unde mergi, băiatu’?” chiar dacă eşti academician, ai primit Nobelul pentru fizică, ai descoperit focul şi roata şi ai scris Odiseea. Dacă, în loc de blugi, ai purta cămaşă strâmtă cu puţin sclipici, te-ar întâmpina cu “Unde mergi, Şefu’?”. Ar pronunţa cu majusculă.

Din punct de vedere psihosocioeconomic, este personajul care îşi doreşte să-l egaleze pe Nea Sandu (vezi acest articol), primind şi el 200 de Euro pentru 10 minute de muncă. Dar Destinul este uneori crud.