Fug. Fug Fug Fug Fug

Alerg!

“-Ha! Unde în prinsoare?”

În mine, alerg, fug, departe

încerc.

În prinsoare încerc să alerg

inutil.

Să mă desprind de imposibil doar în imposibil

Pot. Pot?

Nu am unde, să ştiu cum, sau când, sau de ce?

Întrebari. Răspunsuri?

Nu. Nu prea. Poate…

Doar dacă nu ar fi atâta ceaţă.

Ceaţă! Ha! Da.

Tu ziceai, cândva, ceva de ceaţă.

Fug(eam). Alerg(am). Ce ştiam eu

Că nu pot vedea unde.

Cum să vezi prin ceaţă?

“-Cu ochii închişi! Uite aşa, îndreaptă-te către mine

Prin tine. În ceaţă, uite aşa, cu ochii închişi!”

-Ce prost eşti… cu ochii închişi, alerg, prin ceaţa

Din mine.

(Daniela Tarbă)